O astfel de viata

Elvira

Stateam in fata geamului si ma gandeam la tot ce sa peteecut de cand am ajuns in Seul si pana in prezent. Fiind originala, din Spania, din capitala acestei frumoase tari, am ajuns in urma cu cativa, la varsta de 8-9 ani alaturi de fratele meu si de parinti mei. Au vrut sa alegea un teai mai bun, unul chisr mai bun faya de cel pe care il aveam in Madrid. Nu am foat de acord niciodata cu aceasta mutarea, din acest motiv eu plangeam mereu ai nu vroiam in niciun fel sa ies afara sau sa mananc. Din cate imi amintesc am tinut asa, cred ca in jur de jumate de an. Cu greu a reusit fratele meu sa ma puna pe picoare si sa ma convinga ca acest lucru a fosy cel mai bun lucru din viata noastra, dar nu credeam in acel moment. Imi era foarte greu, mai ales ca ma despartise de cele mai bune prietene ale mele.

Sunt genu de persona , uneori, care is face foarte greu prieteni, poate si din cauza ca nu prea mai am incredere, ca poate iar o sa ne mutam, si din acet motiv am ales sa ma inchid in mine. Oricum cu chiu cu vai am reusit sa ies la cateva zile, dupa ce am discutata cu fratele mele despre acele lucru, sa iea, sa iea afara de tot si sa vad locurile care erau imprejur. Dar, desigur ca nu am putut sa ne plimbam singuri, asa ca ne-am dus la unul dintre parinti nostri sa-l rugam sa vina cu noi si sa vedem imprekurarile.

Desigur ca nu era in regula ca doi copiii de 10 ani si unul de 14 ani sa plece simgurii prin oraa, asa ca nu avema incotro decat sa mergem cu unul dintre ai nostri. Si atunci am mers cu tata. Inca imi amintesc aceea zi, ca sincum ar fii fost ieri. Richeard statea langa el si eu eram agatat de pantaloni tatei din cauza frici.

Inca nu ma obisnuisem cu noua casa, noul oras. Noua locatie. Eram total debusolata, dar tot odata eram si curioasa, atrasa de fiecare luminita si fiecare taraba care se regasea pe strada sau magazinele care erau afara.

Din aceea zi totul sa schimbat pentru mine, am inceput sa privesc tara aceasta prin altii ochii. Am vazut cate lucruri se regasesc aici si m-am indragostit si eu usor, usor de ea. Dar cel mai frumos lucru probabil mi sa intamplat cand eram in liceu. Generala am petrecut-o in regula, dar cand am trecut la liceu am intalnit alti oamenii si au fost chiar super in regula.

Iar despre favultate, ce pot sa spun, aici am intalnit-o pe prietena me acea mai bun, Miju Byu. Cu ea am facut vrute si nevrute si amandoua cumva, am fost la aceeaa specialitate, care e dubla. Am inceput se la colwge de banca la prietene foarte apropriate. Si tot datorita ei i-am intalnit si pe baieti.

Amandoua avem o iubire inca din adolescenta, ea pe un prieten din copilarie, iar eu am o pasiune pentru bunicutul grupului. Ii zicem bunicut pentru ca se compkrta uneori ca atare, dar toti sunr adorabili.
Oh... Am ujtata sa msntionez, baieti despre care vorbeam eu sunt cei din Bagtan. BTS. I-am cunoscut pe toti, inca din 2013, de cand sau format. Le-am stat alaturi, i-am ajutat, ba chiar mai mult cand Jimin si Yongi, si-au gasit jumatatile ni sa rupt sufletul si mie si lui Miju, dar am stat langa ei. I-am ajutat sa le faca surprize mereu pe toat parcursul relatilor lor.

Nu avem nimic personal cu Jisoo si Yun. Sunt foarte de treaba si fetele sunt foarte de treaba. Dar poate asa a fost sa fie, sa traim o poveste de iubire imposibila. Am incercat cumva sa ne inchidem in noi si sa ne gasim alte moduri in care sa petrecem zilele, nu doar sa plangem si sa jelim dupa ei.

Ei bine, recunosc. Sunt zile, nopti, saptamani in care adorm plansa sau imi vine sa stau inchisa in camera mea sa nu mai ies in vecii de acolo. Recunosc, recunosc cu mana pe inima, dar nu pot sa ma gandesc doar la mine, trebuie sa ma gandesc si la ceilalti si mai alea ca au nevoie, uneori si de mjne sa-i ajut, mai ales de cand cei de la firma au sunat-o pentru postu de manager al baietilor alaturi de vechiul lor manager. Barim o am pe verisoara mea acolo si pot sa aflu daca este bine. Eu una nu am. Curajul sa-l mai i teeb, sa am grija de el de cand el este cu ea.
Nu mai pot. Nu pot sa-l vad langa ea.
Si din aceat motiv am ales sa plec o perioada in tara mea natala alaturi de Ricky.

Ricky a fost nevoit sa se intoarca in Spania, pentru a pune bazele unei trupe, alaturi de un vechi prieten de al lui si asa, am hotarat sa vin aici. Vroiam o pauza de tot. Orele de la facultate le faceam online, deci era ok. Puteam sa ma descurc.